În Grecia Antică, Socrate era foarte mult lăudat pentru înţelepciunea lui. Într-o zi, marele filozof s-a întâlnit întâmplător cu o cunoaştinţă care i-a spus: – Socrate, ştii ce-am auzit despre unul dinte studenţii tăi? – Stai o clipă, replică Socrate. Înainte să-mi vorbeşti despre studentul meu, să stăm puţin şi să testăm ce ai de gând să-mi spui. Primul test este cel al ADEVĂRULUI: – Eşti absolut sigur că ceea ce ai să-mi spui este adevărat? – Păi… nu chiar, spuse omul. De fapt, doar am auzit despre el. – În regulă, zise Socrate. Aşadar, în realitate, nu ştii dacă este adevărat sau nu! Acum să încercăm al doilea test, testul BINELUI: – Ceea ce vrei să-mi spui, despre studentul meu, este ceva de bine? – Nu, dimpotrivă… – Deci, a continuat Socrate, vrei să-mi spui ceva rău despre el, cu toate că nu eşti sigur că e adevărat! Omul a dat ridicat din umeri, puţin stânjenit. Socrate a continuat: – Totuşi mai poţi trece testul pentru că există şi cea de-a treia probă, filtrul FOLOSINŢEI: – Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de folos? – Nu, nu chiar… – Ei bine, a conchis Socrate, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu ştii dacă este ADEVĂRAT, nici de BINE, nici măcar de FOLOS, atunci de ce să-mi mai spui?