Într-o zi, într-un cocon, a apărut o mică gaură. Un om care trecea, din întâmplare prin preajmă, s-a oprit multă vreme pentru a observa fluturele care se forţa să iasă. După multe încercări, se părea că fluturele a abandonat…spaţiul acela prin care se străduia să iasă rămăsese la fel de îngust. Părea că fluturele a făcut tot ce se putea face şi nu mai era în stare de mai mult. Atunci omul a decis să ajute fluturele: a luat un cuţit şi a deschis coconul. Fluturele a ieşit imediat. Însă corpul lui era slab şi anemic. Aripile sale erau puţin dezvoltate şi aproape că nu se mişcau. Omul a continuat să observe crezând că dintr-un moment în altul aripile fluturelui se vor deschide şi vor putea suporta greutatea acestuia pentru a putea zbura. ACEST LUCRU NU S-A ÎNTÂMPLAT! Fluturele şi-a trăit restul vieţii târându-se pe pământ, cu corpul său slab şi cu aripile chircite. Nu a putut zbura niciodata! Ceea ce omul prin gestul lui de bunătate şi prin intenţia sa de a ajuta, nu a înţeles, este că TRECEREA PRIN SPAŢIUL ACELA ÎNGUST ERA EFORTUL NECESAR CA FLUTURELE SĂ POATĂ ZBURA! ERA CHINUL PRIN CARE VIAŢA ÎL PUNEA SĂ TREACĂ PENTRU A PUTEA CREŞTE ŞI PENTRU A SE DEZVOLTA! Uneori, EFORTUL ESTE EXACT LUCRUL DE CARE AVEM NEVOIE ÎN VIAŢĂ! Dacă ni se permite să ne trăim viaţa fără obstacole, am fi limitaţi. Nu am putea fi atât de puternici cum suntem! Nu am putea zbura niciodată! TRĂIEŞTE-ŢI VIAŢA CU CURAJ! ÎNFRUNTĂ OBSTACOLELE ŞI DEMONSTREAZĂ CĂ LE POŢI DEPĂŞI!