METODA FEURESTEIN

Ce este metoda FEUERSTEIN?

Cui i se adresează?

În urmă cu mai bine de jumătate de secol, profesorul Reuven Feuerstein (psiholog și pedagog israelian, de origine română) susținea că orice persoană îşi poate îmbunătăţi abilitatea de a învăţa, chiar și cele cu dizabilități. El a ajuns la această concluzie după cel de-al doilea război mondial, când, lucrând cu diverse categorii de copii, a constatat că dimensiunea afectivă și socială a personalității are un impact deosebit asupra inteligenței cognitive și asupra potențialului de învățare.

În aceste condiții a pus bazele unei metode care să stimuleze abilităţile fundamentale de gândire şi să corecteze deficienţele, pornind de la „butoanele cognitive sensibile” ale fiecăruia, pentru a dezvolta potenţialul personal. Practic, este vorba de „a-l învăța pe copil să învețe” și a folosi anumite instrumente pentru ca el să se descurce în orice situații, să își poată formula strategii, astfel încât atunci când o strategie nu mai funcționează, să o abandoneze și să apeleze la alta. Astfel se ajunge la un concept nou al inteligenței care devine dinamică, plastică și flexibilă. Se ajunge la ideea că putem crește inteligența cognitivă prin raportare la cea emoțională, dobândind abilități de a face față sarcinilor de lucru ținând cont de resursele interioare și de experiențele de învățare.

Sute de mii de copii din toată lumea şi-au îmbunătăţit potenţialul de învăţare prin intermediul metodeiFeuerstein. Astăzi ea este aplicată în aproximativ 70 de țări, punând la dispoziţie elevilor (în primul rând) concepte, abilităţi, opţiuni şi tehnici necesare pentru a funcţiona autonom -dezvoltând totodată creşterea motivaţiei- şi pentru a-i ajuta să “înveţe cum să înveţe”. Fără ca lucrurile să mai fie făcute cu efort şi lipsite de logică şi bucurie. Fără a se baza pe memorarea inutilă a unor informații care sunt rapid uitate. Pentru că metoda Feuerstein îi învață pe copii o schemă cognitivă în patru paşi simpli: să adune informaţii, să aplice informaţiile, să facă strategii şi să rezolve simplu sarcinile. Ca rezultat, elevul dobândeşte cunoștințele necesare pentru a depăşi rutina şi pentru a învăţa cu succes.

Munca elevului se simplifică, însă la fel de important este şi faptul că metoda Feuerstein învaţă copilul cum să înveţe în viața de zi cu zi, nu doar la şcoală, ceea ce îl ajuta în construirea unei strategii proprii, la îndemâna lui, pe care să se bazeze permanent, indiferent ce ar învăţa. Iar prin aceasta, metoda implementează subtil sentimentul de reuşită şi încredere în sine a copilului, atât de necesar în devenirea lui ca adult.

Cui se adresează?

• copiilor și al adulților, pentru a accelera dezvoltarea cognitivă, pentru a le trezi curiozitatea, pentru a-i pune în fața noilor provocări, pentru a crește încrederea în sine, pentru a le dezvoltarea autonomia, independenţa şi integrarea socio-emoţională;
• copiilor cu deficit de atenție, dificultăți de învățare, de limbaj, cu rezultate școlare scăzute, pentru a preveni disfuncționalitățile și a depăși obstacolele apărute în procesul de acumulare a informațiilor;
• copiilor cu ADHD, probleme de comportament, de relaţionare şi socializare,
• copiilor cu deficienţe de comunicare, agresivitate, deficienţă mintală, Autism, sindrom DOWN;
• persoanelor defavorizate socio-cultural pentru îmbunătăţirea învăţării;
• persoanelor cu afecţiuni cerebrale şi psihiatrice pentru reabilitare cognitivă.

Metoda se aplică pe plan cognitiv și emoțional. Dezvoltarea se realizează cu fișe de lucru, numite Instrumente de Îmbogățire Feuerstein.

Instrumentele de lucru

Instrumentele Programului de Îmbogățire Instrumentală Feuerstein (IE)

1. Organizarea punctelor– Proiectarea unor relații virtuale pentru găsirea de modele specifice (figuri geometrice simple și complexe), prezentate într-un nor de puncte, potrivit unor reguli precise;
2. Orientarea spațială I – Învățarea utilizării unui sistem relativ și stabil de indicatori de organizare spațială și a unui cadru necesar raportării criteriilor spațiale de referință;
3. Confruntări (Comparații) – Învățarea utilizării unui sistem de criterii pentru comparația obiectelor, imaginilor, noțiunilor etc;
4. Percepția analitică – Învățarea categorizării obiectelor potrivit criteriilor alese, pe baza caracteristicilor comune;
5. Imagini – Analiza unor istorii ilustrate, în care este descrisă o situație-problemă; analiza ilustrațiilor va duce la ordonarea temporală a imaginilor prezentate și alcătuirea ipotezelor despre soluțiile posibile;
6. Orientare spațială II – Utilizarea unui sistem stabil de indicatori spațiali, care descriu poziția și direcția: punctele cardinale și utilizarea lor;
7. Clasificare – Analiza unor forme geometrice complexe, prin găsirea unor relații dintre întreg și părțile sale, sau prin raportarea părților între ele;
8. Relații temporale –Învățarea noțiunilor de timp și de viteză, precum și a strategiilor de gândire care privesc problemele de relații temporale;
9. Instrucțiuni – Codificarea și decodificarea instrucțiunilor verbale în probleme cu diferite conținuturi;
10. Relații familiale – Învățarea strategiilor de gândire care au conținut relațiile familiale nucleare și extinse;
11. Progresii numerice – Prezicerea elementelor numerice pe baza stabilirii regulilor dintre elementele date, prin comparația numerelor nerelaționate. (De exemplu, care sunt următoarele două numere dacă privim aceste numere 2, 4, 5, 7, 8, 10, 11, …?);
12. Silogisme – Stimulează fundamentarea raționamentului silogistic, prin care se poate deduce o concluzie logică bazată pe două premise;
13. Relații transferabile – Stimulează formarea unei strategii de gândire pe baza capacității de a transpune anumite relații de la două elemente, la alte elemente asemănătoare;
14. Sagome – Modelarea construirii unor imagini mentale complexe pe baza operațiilor cu imagini suprapuse.

Cum funcționează metoda

„Ființele umane au excepționala capacitate de a-și schimba structura sistemului cognitiv” afirma Reuven Feuerstein, referindu-se la imensul potențial al oamenilor de se adapta la diverse situații ce apar de-a lungul vieții. Această idee s-a concretizat și în obiectivul pe care și-l propune Metoda Feuerstein. Prin modificarea structurii cognitive, adică prin flexibilizarea gândirii și prin antrenarea celorlalte funcții psihice, în ritmul și în maniera individuală și, neapărat ținând cont de nevoile personale, reușim să facem față mai bine provocărilor. Altfel spus, această metodă învaţă pe fiecare în parte cum să înveţe – dar având în vedere personalitatea, abilităţile, nevoile şi potenţialul personal.

Pe de altă parte, Feuerstein mai susține o teorie: învățarea mediată este cheia. Sub acțiunea corect mediată de o persoană instruită, subiectul  (elevul, adolescentul, adultul) poate să dezvolte o gândire logică, clară, poate să capete deprinderi de lucru sistematic prin obișnuința lui de a selecta esențialul de neesențial, de a-și formula strategii, de a deveni independent, descurcăreț în orice situație, de a persevera și practic de a învăța cum să învețe, cum să abordeze orice situație.

Pentru a facilita atingerea obiectivului propus, Feuerstein și-a gândit metoda desprinsă de orice conținut de învățare și a organizat-o în instrumente de lucru (seturi de fișe). Fiecare instrument (set de fișe) pune în funcțiune cel puțin 3-4 operații ale gândirii și fiecare funcție cognitivă este descoperită pe parcursul lucrului cu aceste fișe. Fișele prezintă imagini de viață, cuprinzând situații reale în care copilul, adolescentul, poate și adultul se pot regăsi. Totul se verbalizează și pentru rezolvare există mai multe variante. Greșeala face parte din procesul de învățare și este valorificată. Instrumentele motivează copiii și adulții pentru efectuarea exercițiilor și a activităților de gândire, iar scopul este crearea nevoii intrinseci de a folosi modalități intelectuale superioare în rezolvarea problemelor școlare și sociale.

Dacă ne referim la copiii de vârstă școlară, putem afirma că, prin activitatea intelectuală autonomă, crește gradul de independență al copilului iar acesta își va schimba percepția despre sine ca personalitate cognitivă de sine stătătoare. Astfel, în momentul în care copilul este copleşit de teme, sarcini şcolare şi extraşcolare, iar timpul pare limitat şi energia consumată, metoda Feuerstein oferă soluții și principii pentru organizarea și simplificarea lucrurilor. Dispare tendinţa de a “toci”, de a memora o serie de informaţii fără a le înţelege şi asimila.

Aplicarea acestei metodei poate fi răspunsul și la problemele care decurg din schimbările permanente în sistemul educațional, aceste transformări având deseori consecințe nefavorabile asupra motivației de învățare a copiilor.

Beneficiile metodei

• Dezvoltarea gândirii divergente şi a tendinţei de a găsi răspunsuri alternative;
• Organizarea eficientă și logică a informației;
• Dezvoltarea capacității de selectare a informațiilor esențiale, de formulare a ipotezelor și de identificare a strategiilor;
• Creșterea gradului de independență prin formarea deprinderilor de învățare autonomă;
• Încurajarea învățării participative prin interacțiune între membrii grupului;
• Creșterea stimei de sine și a sentimentului de competență;
• Dezvoltarea atenţiei, concentrării și perseverenței;
• Folosirea în mod spontan a unui vocabular precis şi amplu;
• Îmbunătăţirea calităţii întrebărilor şi a răspunsurilor în termeni clari și pertinenţi;
• Corecţia spontană și diminuarea numărului de greşeli;
• Creşterea curiozităţii;
• Diminuarea tendinţei de izolare din context și stimularea participării la activităţi;
• Diminuarea agresivității verbale și fizice;
• Creşterea disponibilităţii de asumare a responsabilităţilor;
• Creşterea disponibilităţii de participare la activităţi noi și de acceptare a confruntării cu sarcini dificile;
• Diminuarea nivelului de frustrare şi de frică;
• Identificarea nevoii de a ajuta şi de a fi ajutaţi;
• Dezvoltarea spiritului de inițiativă;
• Crearea unei motivații intrinseci, în care recompensa pentru îndeplinirea unei sarcini este oferirea unei alte sarcini;
• Schimbarea percepției de sine prin transformarea dintr-un receptor pasiv de informații, într-un generator activ de noi informații;
• Gestionarea emoțiilor;
• Lucrul în echipă;
• Îmbunătăţirea relațiilor inter-personale.