Cum să pleci în călătorie
A fost odată un om ce-şi dorea grozav să plece într-o călătorie care, spera el, ar putea să-i schimbe din temelie viaţa ce i se părea din ce în ce mai fără rost. A început să se pregătească foarte serios pentru această experienţă şi a pierdut mult timp pentru a organiza totul cât mai bine. A urmat cursuri de geografie şi a învăţat mai multe limbi. Locul de destinaţie conta mai puţin pentru el; important era să plece.
Problemele au început atunci când s-a prezentat la agenţia de voiaj, pentru a-şi rezerva bilet de avion. „Nu vreau să merg în Mexic, nici în Grecia, nici în Italia”, a spus omul nostru celui care trebuia să-i completeze biletul.
” Atunci unde vreţi să mergeţi?”, l-a întrebat funcţionarul.
„Sigur, nu vreau să merg în Anglia, nici în Africa, nici în Australia, nici în Germania”.
” Asta nu ne ajută cu nimic”, a spus funcţionarul, din ce în ce mai nedumerit. ” Trebuie să ştiu unde doriţi să mergeţi.”
” Nu mă interesează Spania, Portugalia, nici Rusia sau India”, a continuat viitorul turist.
Funcţionarul a renunţat să mai discute cu el şi nici nu i-a dat un bilet.
Ajuns în acest impas, omul nostru s-a întors dezamăgit acasă, iar noaptea a visat că se afla într-un aeroport imens, privind cum decolează avioanele. Lângă el a apărut deodată vestitul aviator Lindberg care i-a spus:
” Avioanele sunt gata să zboare oriunde, către orice destinaţie. Călătorul este cel care hotărăşte în care avion urcă.”
Cred că ar trebui să ne întrebăm cu toţii : Cine hotărăşte destinaţiile călătoriei mele?, Dacă eu nu aleg atunci cui „dau” această sarcină?, Cum îmi place să călătoresc – singur sau însoţit, cu viteză sau mai lent, pe drumuri scurte sau rute ocolitoare? Ce contează mai mult pentru mine – să ajung la destinaţie sau să mă bucur de drum?, etc